Pentru marea majoritate dintre noi, se incheie prima saptamana in care am lucrat de acasa. Pentru cei care au copii, scolile si gradinitele inchise, ne limiteaza foarte mult capacitatea de a ne organiza, chiar si de la biroul de acasa, care nici pana acum parca nu ne imbia prea mult la eficienta.

In mod realist, doi parinti care lucreaza, vor reusi sa gaseasca maxim 5 ore pe zi pentru a-si face treaba de la birou. Adultii sunt aruncati deodata in aceasta realitate noua, cu date care se schimba de cateva ori pe zi, asteptand din exterior informatii tot mai negre despre sanatatea conationalilor lor, cu sedinte in care se straduiesc sa fie prezenti in timp ce copii striga pe fundal, in timp ce trebuie sa pregateasca mancare, sa faca curat, sa se joace cu cei mici, sa se aventureze in haosul din exterior, sperand de fiecare daca sa nu ia virusul asta nou care ne-a socat pe toti. Si cel mai rau pentru multi dintre noi, sa stea inchisi intre 4 pereti.

Intreaga noastra lume pare a fi comprimata deodata, intr-un spatiu ciudat de mic, din care nu stim foarte clar cand si cum o sa iesim.

Asa ca fiecare zi este un carusel emotional. Ne trezim cu speranta ca vom trece cu bine peste aceste 24 de ore, continuam in anxietate, ne pierdem atentia si rabdarea de mai multe ori, incheiem cu un plans zdravan si poate, un pahar de vin.

Inainte de orice actiuni concrete este important sa acceptam ca traseul acestor saptamani nu va fi usor, ca suntem cu totii in aceasta problema si ca  acest haos ne va afecta. Sa ne focusam insa pe faptul ca situatia se va incheia intr-un timp nu foarte lung si sa speram ca vom incheia aceasta criza globala mai buni, mai umani, mai intelepti.