Acceptam cu totii valoarea feedbackului pozitiv – creste increderea in sine a celuilalt si poate genera comportamente pozitive prin efectul Pygmalion; experimente sociale, in scoli (studiul Rosenthal) au aratat ca asteptarile si feedbackul pozitiv genereaza la celalalt dorinta de a fi “dupa chipul si asemanarea”, de a confirma ipoteza coach-ului, profesorului, managerului. Asteptarile tale de la omul din fata prind viata, sunt actualizate de el, asa cum Pygmalion a creat o statuie care a prins viata, pentru ca el credea in ea.
Insa feedbackul pozitiv poate fi rau. Iata doua cazuri:
- Nespecific, general – “bravo, ma” “felicitari pentru cum te porti cu ceilalti” – daca nu ai argumente, poate suna fals, mai ales daca auto-perceptia omului despre performanta sa nu e buna. Si oricum nu constientizeaza nimic, nu va sti ce sa repete data viitoare ca sa ii iasa la fel de bine.
- Spus de dragul emitatorului nu al destinatarului – sa dai feedback pozitiv ca sa te placa ceilalti, sa cresti in ochii lor si, de ce nu, ai tai.
Si niste intrebari-criterii care mi-au folosit:
Ce va invata din asta cel care primeste? E destul de specific incat sa invete ceva?
Daca eu spun doar “bravo, ai facut o treaba buna”, e posibil ca omul respectiv sa atribuie treaba buna la ce vrea el. Adrian Stanciu a dat la o conferinta un astfel de exemplu de atribuire defensiva, il voi povesti cum mi-l amintesc: sa zicem ca ai reusit sa traversezi un canal cu vasul tau si in timpul traversarii, pentru ca aveai vant bun si nu era nevoie sa faci nimic, ai baut si te-ai imbatat. Adrian zicea ca la sfarsit, poti sa te gandesti, dandu-ti singur feedback despre performanta ta: aha, am reusit pentru ca am fost beat (nu in ciuda!).red ca ar fi la fel daca cineva ti-ar zice: bravo, super traversare. Posibil sa tragi aceeasi concluzie: am reusit pentru ca am fost beat. De mare ajutor i-a fost “feedbackul meu pozitiv”!
De ce dau acest feedback, care este motorul interior care genereaza acest gest? Cui ii foloseste cel mai mult, mie sau destinatarului?
Daca e numai umflarea propriului meu orgoliu sau statut – ma gandesc de doua ori. De multe ori e un mix – imi face si mie bine sa ma vad sau sa ma vada altii ca o persoana generoasa si ii fac bine si celuilalt. Ar fi bine totusi ca balanta motivatiei sa incline spre celalalt. Ca sa o ajut sa se incline un pic, pot, de exemplu, sa imi schimb canalul si modul de transmitere – nu scriu mail, ci ii spun personal (il ajuta pe el mai mult sa il privesc in ochi cand o spun, desi pe mine m-ar fi ajutat sa scriu un mail – e si mai rapid, vad si ceilalti ca-s dragut). Sau, dimpotriva, nu i-l spun intre patru ochi, ci i-l zic public, in sedinta, daca stiu ca el are nevoie de stima celorlalti.
De ce feedback-ul pozitiv poate fi rau