Am fost educati, de mici si din multe medii, ca esecul este o povara pe care mai bine o evitam. Sigur, nimeni nu cred ca resimte esecul ca fiind ceva placut. Dar in orice ratare sta o oportunitate imensa de maturizare si invatare, orice greseala este o poarta catre a creste si a fi mai buni.

Succesul nu este final, esecul nu este fatal, ci curajul de a continua este cel care conteaza. Winston Churchill. 

Problema importanta nu este nici macar esecul in sine, ci faptul ca, in incercarea noastra de a-l evita, putem rata oportunitati extraordinare pentru vietile noastre. Problema este ca, de frica esecului, de multe ori nici nu mai incercam. 

Deci cum putem proceda?

In primul rand este important sa intelegem ca greseala nu ne este dusman, ci coach - fara esec, nu avem cum sa trecem prin procesul de invatare. Daca, spre exemplu, cand erati copii ati fi renuntat la mers dupa prima cazatura, ce ati mai fi facut acum ca adulti? 
Apoi, cred ca oamenii din jurul nostru sunt esentiali. Ei ce relatie au cu greseala? Si ce va vor spune in acele momente amare de dezamagire care sunt conectate cu esecul? Va incurajez sa va inconjurati de oameni intelepti. 
Si, in final, orice invat are si un dezvat. Va este greu sa priviti greseala ca pe ceva pozitiv, necesar in drumul vostru catre obiectiv? Stati cu greul pana trece. Inevitabil, va trece. Pentru ca asa cum in mod natural un copil cade, se ridica si o ia apoi de la capat, si un adult poate.