Cand un pictor incepe sa creeze in fata unei panze goale, pleaca de la ideea a ceea ce vrea sa creeze. Poate sa aiba un plan foarte detaliat, sau doar o intuitie, o strafulgerare, un sentiment despre cum vrea sa arate tabloul. Insa oricat ar fi de vaga sau de concreta, analitica sau intuitiva, ideea tabloului care inca nu exista este acolo si fara ea tabloul nu ar putea fi creat.

Ca sa iti cladesti viata intr-un mod creativ, generativ si armonios, ai nevoie sa incepi cu raspunsul la intrebarea "ce imi doresc sa creez in viata mea?" – zice Robert Fritz, autorul minunatei carti  „Your Life As Art”. Avem nevoie sa raspundem pentru ca scopurile autentice, adica cele care ne vor da energia de a actiona, vin dintr-o dorinta. Iar noi avem dorinte in fiecare zi, dorinte diverse, amestecate.

De ce ne e greu sa raspundem?

Ne e greu sa raspundem pentru ca incercam sa gasim raspunsul corect, acel raspuns nobil care o data gasit, ar aduce cu el implinirea, fericirea, etc. Unii oameni traiesc cu iluzia ca daca ar descoperi acel ceva pe care si-l doresc (o persoana, un talent, o menire, o relatie, o avere) ar fi fericiti si totul ar fi bine pana la adanci batraneti.

Vestea proasta este ca acel „ceva”, raspunsul corect, nu exista si cu cat stai mai mult sa il cauti, cu atat iti paralizezi energia creativa, nu actionezi, lancezesti.

Vestea buna este ca orice raspuns e corect, atata timp cat numeste o dorinta reala. Adica poti sa raspunzi foarte bine „pantofi de toate culorile”, atata timp cat esti absolut sincer – cu cat dorinta e mai sincera, cu atat va fi un motor creativ mai puternic. Ai curajul sa numesti ceea ce vrei in viata ta, cu cuvintele tale.

Ne e greu sa raspundem pentru ca suntem obisnuiti nu sa cream lucruri dorite in viata noastra, ci mai degraba sa eliminam probleme nedorite.

Orientarea de problem-solving este atat de adanc inradacinata in mintea noastra incat e posibil ca primul raspuns sa fie despre problema pe care vrei sa o elimini, de exemplu „sa traiesc fara grija zilei de maine…sa nu mai fiu stresat…sa nu mai am probleme de sanatate”. 

Insa ce-ar fi sa inlocuiesti toate „nu”-urile cu un mare „da” despre ce vrei sa creezi cu adevarat?

De exemplu, daca nu ai mai avea grija zilei de maine, ce ai face de fapt? In ce ti-ai investi energia? O familie mare, explorarea lumii, un business, o pasiune, o viata de petrecere cu multi prieteni?

Ne e greu sa raspundem pentru ca in loc de dorinte, ne-am obisnuit sa ne setam „rezolutii” – adica tocmai acele lucruri grele pe care de fapt nu le vrem pentru ele insele.

Cum se face ca atunci cand esti copil, adultii te intreaba „ce iti doresti sa te faci cand te faci mare”, „ce iti doresti sa iti aduca Mosul?”, iar cand ne facem mari, ne grabim sa ne facem liste nu cu ce ne dorim (putini oameni au obiceiul asta), ci cu ce trebuie sa facem?

„Ce vrei sa creezi in viata ta?”

Raspunde cu adevarat, cu dorinta, cu chef, cu aspiratie. Raspunsul tau va fi alegerea primara in jurul careia iti vei concentra energia. Iar celebrele rezolutii au sens numai atunci cand devin o alegere secundara – adica acel ceva pe care il ai de facut ca sa iti indeplinesti dorinta. 

Disciplina nu vine din rezolutii, disciplina vine din dorinta din spatele rezolutiilor. 

Daca vreau cu adevarat sa construiesc un business, o sa fac in mod natural alegerea weekendurilor lucratoare, orelor nenumarate de lucru, chiar daca sunt zile in care ma simt coplesit. Daca vreau o viata sportiva, o sa adopt in mod natural o dieta echilibrata, chiar daca sunt zile in care mi-ar face cu ochiul o farfurie de carnati.

Tu ce vrei sa creezi in viata ta?

Inchide ochii.

Deschide ochii.

Deseneaza.

Lasa-ti timp.

Imagineaza-ti. Si apoi incepe sa creezi.