Fiecare tabara pare sa fie foarte convinsa de puterea pozitiei sale, eu aud deseori argumentele in cursuri si in discutiile mai informale cu clientii nostri.

De ce in sala?

Dinspre “fanii salii”, auzim des ca ecranul e o bariera, ca oamenii au nevoie sa se vada fata in fata ca sa se conecteze realmente, ca intr-o intalnire sau eveniment de invatare virtual, e practic imposibil sa nu facem multitasking, sa nu avem “n” taburi deschise mental si computeristic sau mai auzim ca “noi oricum am mers la birou tot timpul, iar in pandemie, in joburile noastre (productie, spre exemplu), nu functioneaza munca in remote”.

De ce in online?

Dinspre “fanii online-ului” auzim despre eficienta din punct de vedere timp si costuri (fara sali de hotel, deplasari obositoare, chiar si pana in periferia de office a Bucurestiului), despre calitatea conexiunii de acasa la internet, despre frumusetea “work from anywhere” – desigur, pentru aceia care vor si pot adopta stilul de viata nomadic, despre confortul si linistea casei proprii ca spatiu de invatare, despre durata de timp redusa si usurinta de a reveni in flowul muncii, dupa o sesiune de training virtuala, despre lipsa de avantaje a intoarcerii la birou in general, pentru training sau pur si simplu pentru munca.

Cine are dreptate?

Citind, rezonezi, cu siguranta, mai degraba cu o pozitie, dar faptul ca rezonezi cu pozitia respectiva spune doar ceva despre preferintele tale si aceasta este, de fapt, marea capcana acum: sa ideologizam lucruri care sunt despre nevoile si preferintele noastre personale, despre ce e confortabil si placut pentru noi.

Este atat de simplu sa spui “ce frumos e in sala, mi-era dor de oameni!” sau, dimpotriva, “ce frumos e in virtual – uite, va vorbesc de pe o insula!”.

Si ambele sunt un fel de “frumos” diferit, care ne ofera, de fapt, ceea avem noi nevoie, ambele sunt despre noi, nu despre ceilalti si de multe ori nu despre invatare.

Au adus atatea lectii acesti ani de pandemie, atatea lectii minunate si complexe despre invatare, incat ar fi pacat sa ajungem, acum, la pozitii atat de simpliste.

“Sala sau online?”

Nu, nu aceasta e intrebarea. Intrebarea este: care este solutia potrivita de invatare pentru acest scop, in acest context, in aceasta organizatie, tinand cont de o strategie, dar si de costuri versus beneficii?

Iar ca sa raspundem, iata 7 intrebari practice pe care le folosim noi, atunci cand discutam strategii de invatare cu clientii nostri:

7 intrebari pentru solutia potrivita de invatare

1. Programul este axat pe conectarea emotionala dintre participanti sau pe dobandirea unor concepte si abilitati? – un teambuilding in mediul virtual nu va conecta emotional oamenii, insa un curs despre eficienta personala, inovatie sau people management, isi poate atinge foarte bine obiectivele;
2. E nevoie de practica constienta sau e mai mult despre a oferi oamenilor inspiratie? – programele in mediu virtual au avantajul “chunkingului” informational, adica “teoria” e sparta in module scurte si oamenii au timp de practica si in viata lor, intre module si in sala virtuala, mult mai mult decat in clasica zi sau zile de curs, in care totul e comasat; in acelasi timp, un eveniment in sala poate inspira, pentru ca inspiratia se transmite si non-verbal, din energia unui speaker, din entuziasmul unei sali;
3. Exista un mod in care sa combini avantajele din virtual (durata scurta, eficienta, timp de practica, invatare consolidata in timp) cu avantajele intalnirilor in sala (emotie, conectare sociala, inspiratie)? – daca reusesti sa faci asta, poti ajunge la propria varianta de hibrid: un kick-off fata in fata, urmat de module online, poate presarate cu intalniri in sala pentru o retrospectiva/un sharing;
4. Ai o strategie de digitalizare in organizatia ta? – daca da, chiar daca in acest moment oamenii prefera sa fie “in sala”, pe termen lung ai de castigat construind obiceiuri digitale de invatare; iar vestea buna este ca obiceiurile digitale pot fi dobandite oricand, de oricine; uneori, ne temem sa impingem oamenii in afara zonei de confort, dar riscam sa ajungem in situatii paradoxale, spre exemplu sa implementam programe de “Leading Remote Teams” in sala, ca sa se simta confortabil participantii;
5. Poti combina invatarea sincronica (live, trainerul prezent impreuna cu participantii, fie in sala, fie in mediul virtual) cu invatarea asincronica (e-learning, invatare autonoma, invatare prin misiuni practice/proiecte)? – uneori aceasta este o intrebare mai importanta decat “sala sau online”;
6. Cum poti testa/pilota metodologii diferite de implementare? - in Learning Architect, in marketing, cand nu stim daca ceva va merge si avem opinii diferite, facem ‘A-B Testing”, adica testam toate variantele, fiecare pe un alt public si colectam un feedback real. Poti implementa pe grupuri diferite varianta hibrid, varianta de sala si varianta de virtual, cu atentie, insa, la ce masori, adica asigurandu-te ca masori impactul invatarii, nu doar daca participantii s-au simtit bine;
7. Cum iti dai seama ca o experienta de invatare a fost relevanta si captivanta pentru oameni? – simpla prezenta fizica (sau virtuala) nu e un indicator suficient, deci pentru a nu fi tentat sa iti confirmi propriile preferinte (si prejudecati), e mai important ca oricand sa masori impactul invatarii (nivelul de relevanta perceput, intentia de aplicare, imbunatatirea perceputa pe comportamente sau obiective de business, etc);

O veste buna

Vestea buna este ca avem resursele sa construim orice solutie de invatare, suntem mai bogati acum, decat inainte de pandemie, avem nevoie doar de un moment de reflectie si de curajul de a construi ceva nou, onest si responsabil.